Adela

Eu sunt Adela și povestea mea cu scleroza multiplă a început în iunie 2022, când din curiozitate am făcut un RMN cerebral. Da… din curiozitate.
Colegii chiar râdeau de mine spunând că îmi caut „piticii de pe creier”, dar, spre surprinderea mea și a lor, „piticii” nu doar că existau, dar săpaseră și niște „șanțuri” în mielină. Concluzia interpretării RMN-ului a fost: „multiple leziuni demielinizante, posibil scleroză multiplă”.
Nu cred că m-am simțit vreodată atât de lipsită de control și putere. Mă vedeam deja într-un scaun rulant și eram convinsă că viața mea se termină acolo. Cei care mă cunosc știu că sunt o persoană pozitivă, dar în acel moment nu puteam să văd decât cel mai negru scenariu.
Am avut noroc să am aproape oameni care m-au ajutat să ies din bezna aceea. Am început să fac zeci de analize, căutând alte explicații pentru acele leziuni. Am sperat inclusiv să fie cisticercoză, toxoplasmoză, Lyme… orice altceva. Toate au ieșit negative.
A urmat puncția lombară, în urma căreia am avut dureri crunte timp de o săptămână. Nu puteam sta decât întinsă — altfel simțeam că îmi plesnește capul. Mă durea inclusiv pielea de la picăturile de apă când făceam duș. Am ajuns la urgențe, unde am atins limita maximă de durere. Nu o să uit niciodată acele momente — întinsă în pat, cu ochii fixați pe un neon, auzind doar sunetul aparatului de monitorizare, cu lacrimile curgând fără oprire și întrebându-mă cum am ajuns dintr-un om sănătos într-un asemenea punct în doar câteva zile.
Rezultatul a confirmat diagnosticul: benzi oligoclonale prezente în LCR. Era clar — aveam scleroză multiplă.
Mi s-a recomandat tratamentul cu Avonex, o injecție săptămânală. Am citit despre efectele adverse și, neavând simptome, am decis că nu vreau să trec prin așa ceva. Mi-am promis că nu voi mai ajunge niciodată să mă simt ca după puncția lombară, așa că am refuzat tratamentul din programul național și am început să caut alternative.
Un moment important a fost când am descoperit povestea lui Dr. Terry Wahls. Dacă ea a reușit să-și recapete viața prin schimbări ale stilului de viață, atunci poate că scenariul nu e așa negru cum era prezentat de medici și de articolele online.
Continuând căutările, am descoperit Protocolul Coimbra. La început mi s-a părut prea frumos ca să fie adevărat, dar am început să citesc studii și materiale din afara țării despre vitamina D și impactul ei asupra sistemului imunitar. A avut sens pentru mine.
Au trecut 6 luni de la diagnostic până să încep protocolul. Am început la 1 ianuarie 2023 cu 30.000 UI/zi de vitamina D. După prima lună, rezultatele analizelor nu erau spectaculoase, iar doza a fost ajustată treptat — 60.000 UI, apoi 100.000 UI ca doză șoc. Au fost momente în care m-am îndoit, în care m-am întrebat dacă funcționează pentru mine.
Apoi a venit RMN-ul din mai.
Rezultatul a fost exact ce speram: o parte din leziuni dispăruseră, cele rămase erau mult mai mici, iar leziunile active nu mai prezentau activitate. Nu apăruse nimic nou. Pentru prima dată, nu doar că țineam boala sub control, dar corpul meu începea să repare ce fusese afectat.
Am învățat enorm în perioada asta. Că emoțiile contează mai mult decât credeam. Că frica te poate consuma, dar credința te poate reconstrui. Au existat voci care mi-au spus să renunț, care m-au avertizat de riscuri. Dar am ales să merg mai departe și să am încredere în drumul meu.
În paralel, am integrat și terapii complementare — terapia Bowen și CBD — și, poate cel mai important, mi-am schimbat stilul de viață: alimentația, nivelul de stres, felul în care gândesc și simt.
Dacă la început mă întrebam „de ce eu?”, acum știu răspunsul: aveam nevoie de o schimbare. Să mă întorc la mine și să ies din zona de confort.
Iar la ultimul RMN din 30.10.2024, imaginile au arătat că procesul de remielinizare continuă. Pentru mine, nu mai este doar un rezultat medical. Este dovada că organismul meu poate să se refacă, că alegerile pe care le fac zi de zi chiar contează și că sunt pe drumul potrivit.
Nu mai trăiesc cu frica a „ce urmează”, ci cu mai multă liniște și încredere în mine. Iar dacă povestea mea ajunge la cineva care acum trece prin ce am trecut eu… vreau să știe atât: există și altfel de finaluri decât cele pe care ți le imaginezi la început.